Stiati ca…

– durerea este semnalul de alarma al organismului ca ceva nu functioneaza corect?
– pentru a indeparta stresul este nevoie de cateva exercitii fizice? Acestea ajuta la oxigenarea creierului si stimuleaza producerea de endorfine, responsabile de starea de fericire.
– scaderea oxigenarii creierului si a fluxului sanguin cerebral, dieta neadecvata, lipsa activitatii fizice si supraponderabilitatea duc la deteriorarea memoriei?
– exercitiile fizice ajuta muschii sa obtina un aport mai mare de oxigen?
– activitatea fizica sustinuta previne formarea de depozite de grasimi mentinandu-se astfel rapiditatea fluxului de sange?
– mersul este cel mai natural mod de a efectua exercitii fizice? Este o activitate cu impact redus care ajuta la cresterea ritmului cardiac si implicit, imbunatatirea circulatiei sanguine?
– exercitiile fizice care ajuta la detensionarea musculara (ex: stretchingul) imbunatatesc circulatia reducand stresul si anxietatea?
– mersul pe bicicleta antreneaza intens musculatura picioarelor si tonifica articulatiile intregului organism?
– In antichitate, grecii considerau masajul zilnic una dintre cele mai eficiente metode in asigurarea unei bune stari de sanatate, afirmatie sustinuta si in zilele noastre de catre specialisti?
– masajul picioarelor stimuleaza atat circulatia sanguina cat si sistemul limfatic? Efectuat cu regularitate, ajuta in prevenirea venelor varicoase?
– principalele simptome ale anemiei sunt: oboseala, dificultatile de respiratie, bataile rapide ale inimii, ameteala, crampele musculare, insomnia?
– calciul este depozitat in oase (acestea contin in jur de 1 kilogram de calciu, adica 99% din calciul organismului), carora le asigura soliditatea, sub forma de fosfat de calciu si citrat de calciu?
– calciul intervine in functionarea muschilor, in particular a miocardului, si in comandarea muschilor de catre nervi?
– in cazul problemelor coloanei lombare (discopatii, lombosciatica, hernii de disc) durerea este amplificata de tuse, stranut, defecatie, datorita cresterii presiunii intrarahidiene?

Reclame

Longevitatea si conditia fizica

Longevitatea se cladeste prin conditie fizica? Raspunsul este afirmativ. Daca luam in considerare ca rezistenta organismului nostru se imbunatateste, ceea ce duce la o mai buna adaptare la eforturile zilnice si implicit combaterea oboselii precoce, deja putem stabili o prima teorie in cee ce priveste efectul in timp al efortului fizic organizat.
Vorbim de activitate fizica organizata (specifica varstei, sub supravegherea specialistului, adaptata organismului fiecaruia) deoarece activitatile zilnice care implica un oarecare efort (raportandu-ne la faptul ca ducem o viata sedentara), nu reprezinta baza conditiei fizice. Sunt persoane care considera ca au facut “miscare” daca au mers o data pe jos, lasand masina acasa sau au petrecut un sfarsit de saptamana facand curatenie prin casa. Conditia fizica nu se imbunatateste prin aceste mijloace ci din contra, in cazul unor miscari gresite si suprasolicitante putem afecta organismul.
Activitatea fizica mareste longevitatea si protejeaza organismul de bolile cronice. Amelioreaza activitatea cardio-vasculara, diabetul si combate obezitatea. Starile depresive sunt ameliorate daca persoanele suferinde isi imbunatatesc conditia fizica.

Necesitatea activitatii sportive

Dintotdeauna omul a dus o lupta continua cu procesele de degradare ale organismului. A incercat sa se preocupe de prevenirea precoce a imbatranirii. Se incearca prin diferite metode (medicamentoase, cosmetice, chirurgicale) profilaxia imbatranirii. Fiecare om este diferit si factorii de mediu il influenteaza mult in ceea ce priveste starea de sanatate si de aici procesul de senescenta. Trebuie sa punem accentul si pe zestrea genetica, dar de ce uitam de activitatea fizica?
Lipsa de miscare accentueaza procesele de atrofie musculara, scade mobilitatea articulara, scade rezistenta organismului. Este foarte important sa prevenim aparitia acestor elemente negative adoptand pe tot parcursului vietii, nu numai dupa o anumita varsta, un regim de viata sanatos atat alimentar, cat si bazat pe activitate fizica. Intotdeauna trebuie sa tinem cont de specificitatea varstei si conditia fizica momentana.
Ce se intampla in timp cu organismul nostru?
– apare o usoara scadere in inaltime, iar oasele isi pierd din rezistenta si tind sa se fractureze usor;
– muschii isi pierd din volum si astfel se atrofiaza, devenind mai putin elastici si rezistenti;
postura corporala de modifica in totalitate ca urmare a celor spune mai sus, forma fizica scazand treptat;
– aparatul cardio-vascular se adapteaza din ce in ce mai greu la efort;
activitatea cerebrala se desfasoara din ce in ce mai lent, apar tulburari de dispozitie, stari de melancolie, oboseala accentuata, nervozitate.
Cele mai castigate sunt persoanele care imbina judicious munca intelectuala cu cea fizica. Ele sunt ferite atat de problemele fizice care apar odata cu inaintarea in varsta, cat si de cele psihice ce se accentueaza in timp.
Nu trebuie sa fii descurajat daca nu ai inceput sa practici o activitate sportiva din copilarie sau tinerete, oricand poti pregati organismul pentru acest lucru. Este important sa incepi cu activitati specifice varstei si astfel organismul treptat se adapteaza. Efectele se simt inca de la inceput, manifestandu-se prin buna dispozitie si apoi prin cresterea rezistentei la efort. Astfel se observa efecte pozitive la toate nivelele.

Cum stam la birou?

Cauzele care contribuie la modificarea tinutei corecte a trunchiului sunt multiple. Una dintre acestea este pozitia pe care o adoptam cand stam la birou. Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de atitudini vicioase, se recomanda folosirea unor birouri corespunzatoare si a unor scaune adaptate fiecarei persoane in parte.
Adoptarea pozitiei corecte trebuie sa se faca inca din primii ani petrecuti la biroul de lucru. Pentru a preveni aparitia deficientelor fizice si/sau accentuarea lor elevul trebuie sa aiba conditii optime de lucru.
Banca de la scoala(biroul de acasa) trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni:
– inaltimea scaunului sa fie egala cu lungimea gambei, piciorul sa se sprijine pe sol;
– adancimea scaunului sa fie mai mica decat lungimea coapsei;
– inaltimea spatarului sa depaseasca nivelul omoplatilor;
– inclinarea suprafetei mesei sa fie astfel incat privirea sa cada perpendicular pe suprafata de scris sau citit.
Se evita:
– pozitiile cifozante, cu capul adus in fata sau umerii adusi in fata (in timp pot produce cifoze sau deviatii ale capului si gatului);
! Daca observati o pozitie cifozanta la copilul dumeavoastra, distanta dintre ochi si suprafata de studiat este mai mica decat normal (aproximativ 30 cm), poate semnala o atitudine vicioasa a spatelui sau o tulburare de vedere.
– inclinarea laterala a capului atunci cand scrieti;
– pozitia de picior peste picior;
– mentinerea coatelor in afara suprafetei de sprijin;
– mentinerea unei pozitii fixe la masa de lucru mai mult de o jumatate de ora (se recomanda repausul sub forma plimbarii prin camera).
Daca ne referim la persoana adulta care isi petrece o buna perioada din timpul zilei la biroul de lucru recomandam:
– respectarea celor sublinate mai sus;
– se evita pozitiile cifozate , cu bazinul rasturnat inapoi, ce preseaza discurile vertebrale anterior si intind muschii posteriori si tendoanele, pozitie care cu timpul devine obositoare si chiar dureroase din cauza unei slabe irigatii sanguine;
– evitarea pozitiei cu spatele drept, deoarece este greu de suportat si vor aparea dureri dupa o perioada de timp;
– este importanta folosirea unor scaune care sa mentina coloana vertebrala in pozitia cea mai comoda. Se indica scaunele cu sprijin lombar si toracal. Scaunele pe care le folositi zilnic trebuie sa fie individualizate. Important, pe langa faptul ca aveti un scaun comod, este sa adoptati pozitia corecta in el si sa o mentineti cat va este necesar.

Lombalgiile – o problema reala

Tot mai multe persoane se plâng de dureri de spate. Aceste dureri au multe cauze, dar cea mai frecventă este datorată inactivităţii fizice. În timp, sedentarismul duce la scăderea masei musculare şi a tonusului muscular. Lipsa forţei musculare, în zona abdominală, duce la dureri în zona lombară. Cu timpul apar modificări la nivelul coloanei vertebrale, în special lombare, ducând la tulburari de statică vertebrală, şi în final la afecţiuni ale coloanei vertebrale cum ar fi: lombalgii cronice, hernii de disc, spondiloză, spondilolistezis, discartroză.

Bolile reumatice fac ravagii atât în rândul tinerilor, cât mai ales în rândul persoanelor vârstnice. Profilaxia (prevenirea) bolilor reumatice este, poate, cea mai importantă metodă de combatere a acestor afecţiuni.
Durerile de spate afectează aproape pe toata lumea în cursul vieţii. Se ştie că cea mai bună metodă de prevenire, dar şi de tratament, este exerciţiul fizic. Odata cu aparitia problemelor la nivelul coloanei vertebrale (indiferent care ar fi acestea), se recomanda kinetoterapia (gimnastica medicala sub supravegherea unui kinetoterapeut). Este important sa se efectueze exercitii specifice afectiunii si particularitatilor individuale.
Sindromul algo-funcţional lombar (lombalgia, discopatia, hernia de disc) reprezintă o boală artrozică. Artrozele sunt afecţiuni neinflamatorii ale articulaţiilor mobile, caracterizate prin deteriorarea şi abraziunea cartilajului articular, precum şi prin leziuni hipertrofice ale extremitaţilor osoase. Artrozele se caracterizează clinic prin: dureri, deformări articulare şi impotenţă funcţională, iar radiologic prin: pensarea spaţiului articular, osteofitoză, osteoscleroză subcondrală, şi uneori, zone de osteoporoză. Artrozele sunt boli ale vârstei mijlocii şi înaintate, frecvenţa lor este mai mare peste vârsta de 40 ani, afectând egal ambele sexe, dar in ultima vreme afectarea este foarte mare in randul tinerilor. Boala face parte din grupa reumatismelor degenerative.
Leziunile degenerative ale coloanei vertebrale sunt extrem de frecvente deoarece coloana vertebrală este un ansamblu unitar, alcătuit din vertebre, solidarizate între ele printr-un sistem complex de articulaţii şi ligamente.
Procesele de uzură la nivelul coloanei vertebrale afectează atât discul intervertebral (discartroză), cât şi articulaţia interapofizară (artroza posterioară, artroza interspinoasă).
Discartroza este destul de precoce (chiar de la 10 ani), discul vertebral începând să prezinte unele semne de uzură la nivelul inelului fibros, care se fisurează ca urmare a leziunilor degenerative şi sub influenţa traumatismelor şi solicitărilor zilnice. Nucleul pulpos, pe de altă parte, se deshidratează, se alterează, se turteşte şi tinde să migreze prin fisurile inelului fibros. Discul diminuă în înălţime, iar materialul discal se poate deplasa anterior sau posterior, sau poate străbate şi platoul cartilaginos, făcându-şi loc în structura osoasă a corpului vertebral (hernia intrasomatică). În cazul discartrozei, la alterarea discală se asociază şi răsunetul osos: osteoscleroza platourilor vertebrale şi osteofitoza reacţională.
La nivelul coloanei lombare discurile cel mai frecvent afectate sunt: L4-L5 şi L5-S1. La aceste nivele, nucleul pulpos poate pătrunde printre fisurile inelului fibros şi rupând fibrele ligamentului longitudinal posterior poate comprima rădăcinile nervoase corespunzătoare. Aceasta este hernia de disc, care prin conflictul disco-radicular pe care îl determină, produce tabloul clinic de lombosciatică. Tot la acest nivel al coloanei vertebrale se pot întâlni alunecări vertebrale (spondilolistesis), consecinţe ale modificării deteriorative a arcului neural (spondilolisis).
Boala artrozică nu are o cauză cunoscută. Durerea lombară joasă, este o suferinţă frecventă ce determină incapacitate temporară de muncă şi are importante implicaţii sociale. Durerea lombara joasă poate fi acută sau cronică şi ea cuprinde:
– durerea localizată în regiunea lombară (lombosacrată) numită lombalgie (lombosacralgie);
– durerea iradiată de-a lungul membrului inferior, pe traiectul nervului sciatic, numită lombosciatică.
Starea clinică a pacientului orientează kinetoterapia si tratamentul. Diferenţiem astfel patru perioade (după Sbenghe):
1. Perioada acută caracterizată prin dureri intense lombo-sacrate (cu sau fără iradiere). Bolnavul prezintă contractură lombară, cu sau fără blocadă, iar durerile nu se calmează nici în decubit.
2. Perioada subacută în care durerile se calmează în decubit, bolnavul se poate mişca în pat fără dureri, se poate deplasa pe distanţe mici şi poate sta pe scaun (un timp variabil) cu durere suportabilă, dacă nu-şi mobilizează coloana.
3. Perioada cronică în care bolnavul acuză dureri în ortostatism şi mers după o perioadă mai lungă, iar contracturile musculare paravertebrale pot fi prezente sau nu. Pacientul nu mai adoptă autoblocarea lombară antalgică deoarece durerile sunt moderate şi el poate să-şi mobilizeze coloana.
4. Perioada de remisie completă poate apărea între perioadele de boală evidente clinic. Ştiind că lombalgia are cauză mecanică, se admite că puseul dureros se poate repeta oricând.