Recomandari in gonartroza

Diagnosticul de gonartroza sau artroza la nivelul genunchiului se pune ca urmare a unui examen clinic la medicul specialist (ortoped sau reumatolog) si a investigatiei imagistice (radiografie sau rmn). Fiind vorba de o leziune a cartilajului articular, radiografia poate fi definitorie in stabilirea diagnosticului, dar un rmn ofera mai multe informatii, atat legate de cartilaj, cat si intraarticulare.
Odata diagnosticul stabilit, se recomanda ameliorarea durerilor si a degradarii cartilajului articular prin proceduri de fizioterapie si apoi progam specific de kinetoterapie. Fizioterapie este indicat sa se faca de doua ori pe an. Kinetoterapia (gimnastica medicala) constand in exercitii specifice stadiului si afectiunii propriu-zise, trebuie sa se faca la recomandarea specialistului.

Reclame

Artroza genunchiului

Artroza genunchiului (gonartroza) este cea mai frecventa forma de reumatism degenerativ. Genunchiul este foarte solicitat si de aceea procesul de uzura apare mai frecvent decat la alte articulatii.

De ce apar artrozele la genunchi?

– datoria factorilor endocrini;

– datorita factorilor metabolici (persoanele hiperponderale);

– datorita factorilor vasculari (varice, tromboflebite);

– in cazul existentei unor dezechilibre la nivelul genunchiului: genunchi in valg (in X), genunchi in var (in O), genurecurvatum, meniscopatii, leziuni ligamentare.

Ce simptome sunt?

– durerea -cel mai important simptom – durerea apare la miscarea genunchiului, la stat foarte mult in asezat pe scaun, la indoirea mare a genunchilor, la urcarea sau coborarea scarilor;

– instabilitatea – nu mai prezinta aceeasi forta membrul inferior, nu mai exista echilibru stabil;

– scaderea mobilitatii in articulatie;

– cracmente(trosnituri) si crepitatii in articulatie;

– lichid sinovial in exces – observandu-se un genunchi foarte umflat;

– deformarea genunchiului;

Reguli de respectat pentru a proteja articulatia genunchiului, in cazul existentei unei artroze:

– a se evita statul mult in picioare (ortostatism);

– a se evita mersul pe jos, pe distante mari, pe teren accidentat;

– a se evita statul mult pe scaun;

– a se evita miscarile ce solicita genunchiul in flexie maxima (asezat pe calcaie, ghemuit);

– efectuarea programului specific de exercitii fizice de mentinere a mobilitatii si fortei musculare.